Artist
Născut în Quincy, Statele Unite ale Americii
Carl Andre: O Biografie
Naștere: Quincy, Massachusetts (1935)
Deces: 24 ianuarie 2024, New York City
Naționalitate: American
Primii Ani și Educația
Carl Andre s-a născut în Quincy, Massachusetts, pe 16 septembrie 1935. Tatăl său a fost un maestru proiectant de instalații hidraulice pentru nave.
A urmat sistemul de școli publice din Quincy și, ulterior, Phillips Academy în Andover, Massachusetts (1951-1953).
În perioada petrecută la Phillips Academy, a legat o prietenie profundă cu Hollis Frampton, care i-a influențat radical traiectoria artistică prin discuții despre artă și prin prezentarea sa în fața altor artiști.
Andre a servit în Armata SUA, în Carolina de Nord, între anii 1955 și 1956.
S-a mutat la New York City în 1956, unde Frampton l-a introdus în cercul lui Constantin Brâncuși și Frank Stella, ceea ce a dus la partajarea unui atelier cu Stella între anii 1958 și 1960.
Dezvoltarea Artistică și Minimalismul
Influențe timpurii: Primele lucrări ale lui Andre realizate din lemn au fost inițial inspirate de Brâncuși. Conversațiile cu Frank Stella referitoare la spațiu și formă i-au schimbat direcția artistică.
Sculpturile „tăiate”: În timp ce împărțea atelierul cu Stella, Andre a dezvoltat o serie de sculpturi din lemn „tăiate”, precum Radial Arm Saw Cut Sculpture (1959) și Maple Spindle Exercise (1959). Stella a remarcat celebru faptul că piesele eliminate prin tăiere erau, ele însele, sculptură.
Experiența din mediul muncitor: Între 1960 și 1964, Andre a lucrat ca frenator și conductor de tren pentru Pennsylvania Railroad în New Jersey. Această experiență în munca manuală și natura ordonată a activității feroviare au influențat semnificativ sculpturile sale ulterioare și stilul său personal (adesea purtând salopete).
ă
Poezie și Scriere: Între 1960 și 1965, Andre s-a concentrat în principal pe scris, culminând cu 12 Dialogues (publicat în 1980), o carte colaborativă de poezie și eseuri realizată împreună cu Hollis Frampton.
Emergența ca Minimalist: În 1965, a avut prima expoziție publică la Galeria Tibor de Nagy. Opera lui Andre a început să fie asociată cu Minimalismul, caracterizat prin accentul pe materialele industriale, formele geometrice și relațiile spațiale. Lucrarea sa controversată „Lever” a fost inclusă în expoziția seminală din 1966, Primary Structures, la Muzeul Evreiesc.
Lucrări Majore și Controverse
Sculpturi Remarcabile: Andre este recunoscut pentru lucrări precum 144 Lead Square (1lag 1969), Twenty-Fifth Steel Cardinal (1974), Stone Field Sculpture (1977, Hartford, CT) și Lament for the Children (1976, Long Island City, NY).
Controversa „Cărămizilor”: În 1972, Galeria Tate din Marea Britanie a achiziționat Equivalent VIII, o aranjare de cărămizi refractare. Piesa a devenit faimoasă în 1976, când a fost vandalizată cu colorant alimentar albastru după ce fusese prezentată în Sunday Times, declanșând o dezbatere publică majoră despre arta contemporană și accesibilitatea acesteia.
Reprezentare: Andre a fost reprezentat de Galeria Paula Cooper (New York), Konrad Fischer Galerie (Düsseldorf & Berlin), Sadie Coles HQ (Londra) și Galeria Yvon Lambert (Paris).
Viața Personală și Moștenirea
Relația cu Ana Mendieta: Andre l-a întâlnit pe artistul Ana Mendieta în 1979. S-au căsătorit în 1985, însă relația lor s-a încheiat tragic când Mendieta a murit după ce a căzut de la balconul apartamentului lui Andre, tot în 1985.
Proceduri Legale: Andre a fost acuzat de omor în gradul al doilea în legătură cu moartea Mendieta, dar a fost achitat într-un proces în 1988, un verdict care a generat o controverse considerabile în lumea artei.
Recepția Critică: Evoluția înțelegerii critice a operei lui Carl Andre este documentată în About Carl Andre: Critical Texts Since 1965, care compilează eseuri și recenzii ale unor istorici de artă și critici influenți precum Clement Greenberg, Donald Kuspit, Lucy R. Lippard, Robert C. Morgan, Barbara Rose și Roberta Smith.
Deces: Carl Andre a murit pe 24 ianuarie 2024, în New York City, la vârsta de 88 de ani.
Muzeu
Expus în Milan, Italy
THAT'S CONTEMPORARY: A Milanese Hub for Contemporary Art
Milan, Italy – THAT’S CONTEMPORARY stands as a singular testament to the evolving landscape of Italian art. Founded in 2011, this innovative cultural platform isn’t merely documenting contemporary artistic endeavors; it actively cultivates an independent network connecting artists, galleries, and audiences—a deliberate departure from traditional museum models. Its mission is simple yet profound: to illuminate Milan's dynamic creative spirit and foster a deeper appreciation for modern art forms.
Mapping the Scene:
Launched as a response to the need for centralized artistic mapping, THAT’S CONTEMPORARY swiftly established itself as the go-to resource for discovering exhibitions and emerging talent within Milan.
Bridging Connections:
Unlike conventional institutions focused on preservation, THIS platform prioritizes engagement—facilitating dialogues between artists and collectors alike.
Collection Highlights & Artistic Explorations
While lacking a permanent collection in the traditional sense, THAT’S CONTEMPORARY offers visitors an immersive journey into Milanese contemporary art. The platform champions exhibitions showcasing diverse mediums—photography, sculpture, installation art—often featuring groundbreaking perspectives on societal issues and artistic experimentation. Notably, explorations of architectural spaces like Viafarini contribute to this experience, highlighting innovative approaches to gallery design and fostering stimulating conversations about artistic presentation.
Featured Works:
Among the showcased pieces are captivating artworks such as Gerhard Richter’s ‘Domplatz, Mailand,’ a masterful black & white photograph capturing Milanese grandeur—a testament to realism infused with aged aesthetic qualities.
Fashion Forward Inspiration:
Águeda Isabel Ruiz de la Prada’s ‘Dress with Synthetic-Suede Squares,’ presented during Milan Fashion Week, exemplifies the platform's commitment to showcasing artistic collaborations and pushing creative boundaries.
Notable Artists & Creative Voices
THAT’S CONTEMPORARY spotlights Italian artists who are shaping the future of art. Massimo Kaufmann, renowned for his expansive paintings, embodies the spirit of Milanese artistic tradition while simultaneously embracing innovation. Similarly, elisabetta gut's sculptures and installations delve into themes of confinement and fragility—reflecting a thoughtful engagement with contemporary concerns. Daniele Innamorato’s collaborative work as founder of Kings Collective underscores the platform’s dedication to fostering collective creativity and pushing artistic boundaries.
Viafarini: An Architectural Canvas
The Viafarini gallery complex serves as an integral part of THAT’S CONTEMPORARY's narrative. Designed by architect Marco Zanuso Jr., this building embodies Milanese architectural modernity—a space deliberately conceived to stimulate artistic dialogue and showcase experimental exhibitions. Its expansive layout encourages exploration and contemplation, mirroring the platform’s ethos of fostering engagement with cutting-edge art.
A Unique Perspective on Contemporary Art
THAT'S CONTEMPORARY distinguishes itself from conventional museums by prioritizing active participation and disseminating knowledge beyond physical walls. It operates as a dynamic online resource—a vibrant hub for artistic discovery—solidifying its position as an indispensable guide for anyone wishing to experience Milan’s flourishing contemporary art scene.
